Ioana    Cristea   a     făcut    cunoștință   cu     boala    de     când    a venit pe lume. Chiar după ce s-a născut s-a ales cu tubercu- loză (TBC), așa că până la vârsta de 11 ani nu a avut parte de copilărie. La 19 ani a debutat o hernie de disc, problemă de sănătate pe care o

are și astăzi și care s-a lăsat cu paralizii și imobilizări ani de zile!

A trecut printr-o moarte clinică la vârsta de 25 ani din cau- za unei anestezii, apoi a avut parte de multe alte reacții alergice, cul- minând cu un edem glotic survenit într-o intervenție stomato- logică. Dar vârful icebergului avea să-l atingă ceva mai târziu. ,,Prin anul 1992 am avut de-a face cu primul semn de cancer și cumva presim- țeam, fiindcă aveam un fel de rău continuu ciudat. În plus, aveam o pată pe piele care mă îngrijora chiar dacă se modifica mai lent. Provin dintr-o familie în care cancerul tocmai îmi răpusese tatăl și alți membri. Abia prin ‘98, pentru că mi se generalizaseră petele și nu dispărea un ganglion latero-cervical, cadrele medicale au considerat oportun să mă supună mai multor biopsii. Bineînțeles că toate, la indigo, au avut rezultatul de cancer, dar în sânge, nu de piele, cum fusese o inducere în eroare. Era clar limfom malign NonHodgking cu celulă B, stadiul IV, cu măduva osoasă afectată”.

În floarea vârstei (la 35 ani) Ioana se pregătea de o lungă și obositoare bătălie cu cancerul, care avea să dureze cel puțin 10 ani. Nici acum, la 66 de ani, Ioanei nu-i place să i se spună că este supraviețuitoare de cancer. Ea se consideră învingătoare și are perfectă dreptate, căci a luptat cu cel puțin

10 diagnostice grave: limfom, limfedem grav, HCV, ciroză hepatică cu

virus C, vertij mixt, hernii ale coloanei cu pareze, trombocitopenie severă, hipertensiune, tuberculoză, aritmii și pe toate le-a învins.

,,Mi se mai spusese de-a lungul anilor că sunt o curajoasă, o luptătoare, mai ales că pe lângă boli avusesem și 13 ani de căsătorie nereușită, cu multe depresii. Când am primit întâia dată vestea că am cancer, motivul bătăliei mele a fost fiica mea, care avea atunci vreo 12 ani. Groaza că nu avea cu cine să rămână după, având în vedere că în perioada respectivă finalizam divorțul de tatăl ei, m-a făcut să nu cedez și uite așa m-am luptat cu boala, am ignorat boala, m-am rugat iar și iar… N-am cedat!” Diagnosticarea corectă și începerea unei scheme de tratament a însemnat un proces de mai bine de 5 ani, finalizat de abia prin anul 1998.

Și cum orice pacientă oncologică trece și prin momente dificile, nici Ioana nu a fost scutită de ele. Doar că au fost parcă prea multe și s-au ținut lanț…

,,Am dus lupta singură, fiind divorțată. Pe tata deja îl pierdusem înainte de aflarea diagnosticului, iar pe mama am pierdut-o la începerea curelor, după o suferință de aproape doi ani în urma unui AVC. Mi-a fost alături sora mea, care ne-a susținut cât a putut, pe mine și pe fiica mea. A fost un șir de momente dificile în care m-a ajutat mult credința și ruga către Maica Domnului, atât pentru mine, cât și pentru fiică.”

Recidivele au tot intervenit având în vedere lunga perioadă de tratament, astfel că a apărut și un al doilea cancer, detectat la stomac, dar care a fost aco- perit și inhibat de schemele de tratament urmate pe cancerul primar.

Ceva mult mai grav avea să vină însă în anul 2005, la peste șapte ani de luptă continuă cu această cumplită maladie numită cancer. O mare tumoră malignă a apărut brusc în zona inghinală. A suferit inter- venția chirurgicală aferentă și, surprinzător, s-a depistat a fi tot limfom malign NonHodgkinian, deși medicii se așteptau ca biopsia să prezinte un alt cancer solid. ,,Cea mai grea mi s-a părut perioada anilor 2001-2003, când ajunsesem să fiu total epuizată de atâtea citostatice și radioterapii, iar preotul apropiat nouă, încerca fără succes, să-mi aline zilele ce păreau numărate! Suferind însă de insomnii ca efect secundar al zecilor de cure de citostatice, am găsit reculegerea în goblenuri cu Maica Domnului. Am lucrat multe, foarte multe, pentru mine și apropiați. Cancerul mi-a schim- bat viața pe toate planurile. Chiar și structura celulară, simțind aproape la propriu că am renăscut, prin 2006! Siguranța că a învins cancerul a căpătat-o după vreo 10 ani de bătălie. ,,Prin 2004 când, cu ajutorul medicului curant, am avut acces la un tratament inovator și revoluționar, încă

din faza de studii, am observat că edemele din tot corpul s-au retras brusc, la prima administrare, într-o noapte. Cadrele medicale abia m-au recunoscut, dimineața, mai mult după voce! Cred că am învins pentru că hotărâsem să lupt pe baricade, am continuat să gândesc pozitiv și în cele mai dificile mo- mente! Spuneam la propriu un NU morții!” Ioana Cristea este de profesie economist și nu doar că iubește cifrele, dar găsește în ele legături și conotații neașteptate. De pildă, pentru ea 10 înseamnă foarte multe raportat la ani și boli. Sunt 10 ani de bătălie cu metastaza, în condițiile în care mulți medici nu i-au dat șanse de a putea învinge limfomul malign Nonhodgkinian cu celulă B, stadiul IV, mai ales că avea măduva osoasă prinsă. Sunt și 10 ani de copilărie cu tuberculoză, 10 ani de luptă cu virus hepatic C, după ce învinsese cancerele, dar și 10 ani de la înființarea OncoPHOENIX.

Asociația OncoPHOENIX a venit după ce Ioana fondase alte ONG-uri, primii pași făcându-i pentru înființarea unei federații prin 2004-2005. Dorea să-i ajute și pe alții care trec prin probleme similare, să reprezinte interesele bolnavilor cu toate tipurile de cancer, de toate vârstele, din toată țara și avea deja 10 ani de voluntariat. ,,La vreo 10 ani de bătălie cu cancerul, nu m-am putut opri din luptă și am înființat, în 2013, Asociația OncoPHOENIX, cu ajutor de nădejde din partea fiicei, care este suportul din umbră. M-am implicat și la recomandarea medicului curant care considera că pozitivi- tatea mea era importantă și că o transmit puternic celorlalți oncopacienți. Prin OncoPHOENIX mi-am dorit să sprijin direct pacienții oncologici, să le aduc alinare în suflet, nu am vrut să mă încadrez în vreun tipar! Iar eu, prin puterea exemplului cu care desfășor activitățile, văd licăririle de speranță din ochii lor, ceea ce mă motivează și mai mult! OncoPHOENIX înseamnă chiar sufletul meu, mă refer din punct de vedere al relației cu boala, ca pacient- pacient”.

Într-un deceniu de activitate, Asociația a derulat nenumărate campanii de prevenție a cancerului de sân, dar și a cancerului de piele, evenimente de informare și educare, screening prin: ecografii mamare gratuite și derma- toscopii gratuite, a realizat materiale informative cu tehnici de autoexami- nare a sânilor și a pielii (pete, alunițe). OncoPHOENIX a organizat mai multe OncoPelerinaje prin care oncopacienții se pot reculege în comun, a oferit OncoPachetul cu creme de îngrijire și vitamine, oncopacienților internați, dar și speranță prin puterea exemplului. Crăciunul Învingătorului, Vizite pacient-pacient la pacienții din paliație, marcarea unor zile impor- tante (4 februarie-Ziua Mondială a Cancerului; mai-Luna Cancerului de

piele; iunie-Ziua Supraviețuitorului de Cancer; 1 octombrie- Ziua Mondială a Cancerului de Sân) sunt acțiuni gândite și organizate de Ioana Cristea, fon- datoarea OncoPHOENIX, o mână de femeie, trecută prin atâtea boli și încer- cări, dar care nu a obosit să lupte și să rămână pozitivă.

Ioana Cristea este vindecată de cancer, dar a rămas cu multe complicații chinuitoare și riscante, pe care încă luptă să le rezolve. Pentru ea cancerul înseamnă agonizare, motiv pentru care crede că persoanele cu această boală ar trebui sprijinite fizic și psihic pentru a trece cât mai ușor prin experiența bolii. ,,Din păcate, tratamentele și decesul pot fi foarte agresive, iar simptomele apar prea târziu, astfel că prevenția este cea mai importantă. Ca pacient oncologic grav și cu foarte multe rude apropiate răpuse de cancer, asemeni unor oncopacienți din cadrul asociației, am concluzionat că, este foarte importantă moștenirea genetică, educația medicală și prevenția”.

La acestea se adaugă încurajările și vorbele bune, de care au atâta nevoie oamenii bolnavi de cancer. Iar Ioana are pentru fiecare persoană care-i cere ajutorul ceva de împărtășit. Și într-un deceniu, s-au adunat câteva persoane de suflet, așa cum le consideră fondatoarea și președinta Asociației OncoPHOENIX, Maria, Laura, Mirela, Alin, Mariana, Ioana sunt numele unor învingători, care se bucură de laurii victoriei și pe care soarta i-a îndreptat într-un moment sau altul către Ioana Cristea.

În două decenii sunt multe persoane care i-au făcut mult bine Ioanei, mo- tiv pentru care le mulțumește. “Printre cei mai implicați și de suflet oameni sunt: preot Dragoș Frîncu, conf. dr. Mircea Savu, medic primar radioter- apeut și dr. Amalia Constantinescu, medic primar radioterapie; compe- tență în îngrijirii paliative. Mă înclin în fața medicului curant care a avut un puternic impact emoțional în viața mea de spital din ‘99 până în prezent, eminentul doctor Mihai Ciochinaru medic primar hematolog-oncolog.”