Poveștile învingătorilor

“FAMILIA IOANEI, CU 7 BOLNAVI DE CANCER”

Familia Ioanei este un cerc de dragoste puternică care crește cu fiecare bătălie, deși viața i-a încercat dur: 7 membri au fost sau sunt bolnavi de cancer, pe linie paternă. Membrii s-au confruntat cu diferite forme și au fost afectați indiferent de vârstă – Ioana a primit diagnosticul la vârsta de 39 de ani, iar nepotul său la 30. Ca o dublă lovitură pentru Ioana, atât sora cât și tatăl ei au avut ghinionul de a se ”întâlni” cu boala. Cu toate astea, familia ei a știut că această boală nu trebuie să fie privită ca o sentință. Cei care se trezesc în fața diagnosticului trebuie să știe că sunt de fapt la începutul unei lupte, nicidecum la capătul drumului. Astăzi există din ce în ce mai multe terapii și metode diferite de intervenție, astfel încât boala să rămână ca o amintire apusă a unui moment de cumpănă în viață.

Ioana, sora și nepotul ei au învins. Ia atitudine și o poți face și tu!

 

“10 ANI DE BĂTĂLIE CU CANCERUL”

Ioana Cristea, în vârstă de 49 de ani, din București, este dovada unui spirit puternic și învingător. Deși inițial fusese diagnosticată cu toxoplasmoză, ulterior a primit diagonosticul cu cancer în sânge, fază terminală (Limfom malign non-hodgking stadiul IV). Ioana ne povestește că debutul a fost confuz și de lungă durată, iar mai târziu starea ei de sănătate s-a agravat. A simțit că va urma o perioadă dificilă, iar căderea părului a fost o consecință a tratamentului pe care a acceptat-o cu greu. După numeroase intervenții chirurgicale și 80 de cure cu citostatice realizate de-a lungul a 5 ani de zile, lucrurile nu se arătau promițătoare, iar cancerul părea să câștige. Atunci când nimic nu părea să mai funcționeze, însă, se petrecu minunea: Ioana reușește să acceseze un tratament bazat pe anticorpi monoclonali, din cadrul unui program internațional, care dă roade. În ciuda situației familiale cu care se confrunta la momentul respectiv, reușește să lupte și, în final, să învingă boala. Astăzi, își dorește să încurajeze și să ajute cât mai mulți pacienți în procesul de vindecare prin intermediul Asociației OncoPacienților PHOENIX.

 

POVESTEA ANEI MARIA DORU

Ana Maria este o tânără care crede în minuni și asta pentru că Dumnezeu a salvat-o din ghearele morții în primii ani ai tinereții. Totul a început cu o durere în mâna dreaptă care era o durere ce cobora până jos pe degete. După mai multe dignostice eronate, Ana Maria a aflat că are cancer osos.

A început chimioterapia la spitalul Fundeni. După două săptămâni a rămas fără păr. A fost un șoc și atunci pentru ea să rămână cu părul efectiv în mână. La a treia ședință de chimioterapie a fost un tratament dur. I s-a propus o schemă de la un doctor al unui spital din Viena și i s-a spus că puteau chiar să o lase sterilă. Din păcate osul nu a rezistat cu totul, chiar dacă Ana Maria, s-a chinuit cu mâna pusă în ghips tocmai pentru a nu se fisura sau a nu se rupe osul. Din păcate osul s-a rupt pe viu. A rămas fără brațul drept și cu dureri cumplite. Pe când medicii îi dădeau puține șanse de supraviețuire, în urma unui cancer osos galopant, Ana Maria Doru L-a implorat pe Dumnezeu să o salveze. S-a ridicat și a mers mai departe, cu un braț amputat, dar cu credința că numai Dumnezeu a vindecat-o. În urma tratamentului puternic, a dat naștere unui copil perfect sănătos.

POVESTEA MEA – GINA LAURA SPOIALĂ

Azi, 21 septembrie, s-a împlinit un an de când am aflat că în pieptul meu creştea o tumoră! După un control ginecologic de rutină, ţinând cont de faptul că tocmai împlinisem 43 de ani, Dna. doctor Grigoriu Ramona mi-a sugerat să trec în cabinetul de alături pentru o ecografie mamară.  Nu mă durea nimic, analizele erau bune, dar eram deja acolo aşa că am acceptat fără comentarii.

     La ecografie s-a evidențiat o formaţiune de altă culoare și textură, care le-a determinat pe cele două Dne. doctor, Grigoriu și Nechita Simona să mă programeze de urgenţă la o mamografie.

Ce să vă mai spun? Că am venit pentru un simplu control și am plecat cu suspiciune de cancer la sân? Abia puteam păşi! Am sunat-o imediat pe mama, care s-a oferit să mă însoţească. Nu am soţ sau copii, dar sunt fericită că am părinţii aproape.

     După mamografie, Dna. dr. radiolog, Dragnea Elena mi-a scris pe un bileţel numele unui medic chirurg și numărul de telefon al acestuia, cu recomandarea să îl contactez fără întârziere! A doua zi eram liberă (erau alegeri parlamentare și scolile erau închise). Mi-am luat trimitere către I.O.B, iar la 9 îl sunam, cu mâna tremurândă, pe Dl. dr. Jianu Cătălin. Fără să lungească vorba acesta mi-a spus ca mă aşteaptă luni la un consult.

Sigur că luni la 7 eram în curtea Institutului, dar abia la 10 am ajuns în cabinetul Dlui. doctor. După o scurtă, dar atentă examinare și după verificarea mamogafiei, am fost programată la operaţie peste două săptămâni.

      Nu mai lungesc povestea, căci într-un an s-au întâmplat atât de multe! Biopsia a confirmat ceea ce îmi spusese Dl. dr. după operaţie, respectiv că tumora era malignă și că fusese infectat și ganglionul santinelă. Ȋncurajându-mă constant și cu infinită răbdare, m-a programat personal la un consult oncologic. Astfel, am cunoscut-o pe Dna. dr. Drăgănescu Mădălina, întruparea zicalei “Esenţele tari se ţin în sticluţe mici”. Ȋmpreună cu Dna. dr. rezident Laura Pini, m-au condus cu grijă prin opt şedinţe de chimioterapie.

Mi s-a implantat și o cameră pentru aceasta, căci venele mi-au cedat la a treia sesiune de citostatice. La un moment dat unul din testele COVID mi-a ieșit pozitiv și am rămas în izolare două săptămâni. Trebuie să ştiţi că, în tot acest timp, am ţinut legătura permanent cu toți medicii. Prin mesaje sau apeluri, aceştia îmi răspundeau la întrebări ori verificau cum mă simt!

      Abia în luna aprilie am terminat chimioterapia, dar, la ultima şedinţă de chimioterapie, Dna. dr. Drăgănescu mi-a spus că trebuie să fac şi radioterapie. Am fost condusă la etajul 5, la Dl. dr.  Savu Mircea – şef de secţie. Amabil și înţelegător, aflând că sunt din provincie, acesta m-a programat pentru internare. Am rămas în grija dumnealui cinci săptămâni, timp în care am avut parte de o foarte bună îngrijire!

Ȋntreg personalul de la Radioterapie III cu care am venit în contact mi s-a părut de o mare empatie și înalt profesionalism. Ȋncepând cu Dl. dr. Savu Mircea, cu Dna. asistentă şefă Flori Bratu, Dna. asistentă Maria Nica și Dna. G., infirmiera sefă, Dl. Florin brancardier și Vali, cea mai inimoasă îngriitoare, împreună cu toți ceilalți ale căror nume nu le-am aflat, se purtau frumos cu noi, cei necăjiţi și izolaţi (din cauza pandemiei) departe de casă.

      Aici am întâlnit-o pe dna Ioana Cristea, fondator a Asociației OncoPaciențior Phoenix. Care mi-a propus să vă împărtăşesc povestea mea.

Nu pot încheia fără să mulţumesc tuturor medicilor și asistentelor care m-au îngrijit, care mi-au calmat fricile, arătând înţelegere faţă de lipsa mea de experienţă în ale spitalelor și tratamentelor. Rămân în grija dumnealor, revin periodic pentru analize și consult, dar vin cu inima uşoară și cu zâmbetul pe buze. Recunoştinţă adâncă! Mă înclin!  

 

 

 

Gina-Laura Spoială, Focşani, Vrancea